pe clape de ninsori
am așezat acordurile unei melodii
ce lăcrimează
cu timpul ce a furat din viață un verb
reverului logodit
cu șoapta

semnul din ceruri
presară flori de argint din cupe albe
trăindu-și culoarea
ca un nomad în universul unui poet
unde silabele iubirii
cu gust de buze flămânde
și maci
desenează ortografia propriului pastel
într-o rugă

când pianul tresare
ritmul din odihna înserării
m-a găsit un strigăt
și m-a așezat lumină pe coapsa goală
a unei alte zile
ce-mi ești tu
ultimă femeie.