agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2012-12-12 | |
stătea în mijlocul drumului cu sticla de jumate in mână
o sticlă verde unsuroasă îmbrăcată pe jumatate în papură dacă apropiai nasul de gura sticlei te trăznea un miros greoi și înțepător de șliboviță nimeni nu mai era ca el nialcoș și la horă nialcoș și la beție de ce el si nu altu’? mă întreba pruncul roșcovan și cârn ce dracu să-i spun, cum să-i spun cum să-l fac să priceapă că nu tată-so era de vină pentru cele întamplate făcea eforturi să stea drept frumos înalt nemișcat ca un stâlp de telegraf mâncat de carii apoi făcea câtiva pași împleticindu-se iar se oprea bălmăjea ceva în ungurește nu știa decât înjurături si câteva expresii boz meg înjura se poticnea mai făcea câtiva pași iar se oprea, ‘tu-ți biserica cui te-o-nchinat ….și soarele mă-tii ni la el mutu stă ca prostu în drumu’ tării, cât îi de bat râdeau copiii pe marginea colbuită a drumului iar făcea câtiva pași iar se poticnea de ce el și nu altu’ mă? de ce el? mă întreba într-una printre lacrimi și sughituri copilul roșcovan și cârn unii se adunaseră în turnul bisericii lângă clopotniță era frig și o priveliște cutremurătoare se întindea spre celălalt capăt al satului nu-i plăceau înmormântările, aproape că le ura le detesta cu o ură viscerală dar fusese nevoit să asiste la câteva deși întotdeauna printr-un exercițiu de imaginație se vedea în locul mortului cum ar fi dacă….. îl cuprindea mila de sine și începea să plângă, mocnit, înfundat, nu zgomotos, oarecum rușinat de emoțiile care puneau stăpânire pe el vântul aspru îți biciuia fața iar de jur împrejur fuioare de cânepă valsau printre copaci ca niște năluci bezmetice pe o muzică înspăimântător de sinistră “mânce cât inima-i cere/aur colbuit în niere” cânta un țânc de nici cinci ani pe marginea drumului ultimele siluete care însoțeau cortegiul dispăruseră de pe linia șerpuită a drumului “mânce cât inima-i cere/aur colbuit în niere” de ce el, de ce el?.....
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate