Când o să mă fac mare
tot mi-ar plăcea să devin o salcie
să îmbrac acel clișeu feminin cu scoarță cu tot
să-mi ia lumea părul să facă bișniță cu el
prin curți de biserici când e primăvară

Da, să-mi smulgă primăvara,
să-și umple pumnii cu ea
și să împodobească de toate cu ea
încet, încet vom popula totul așa
cu așchii de primăvară aparent blândă

O să treacă și sferele astea -
colecțiile de derizoriu înduioșător și fragil,
o să treacă și războaiele,
vor trece și toate dățile când s-ar fi putut,
când ar fi putut fi aproape bine,
va trece și apocalipsa: mai întâi cea nucleară,
apoi apocalipsa zombie, apoi apocalipsa interioară

Și va rămâne numai un deal înverzit
cu o biserică în vârf, cu o salcie în mijloc
totul îmbodobit cu zdrențe sfâșiate de primăvară
o să pară prea frumos ca să fie adevărat
artă naivă o vor numi.

11 dec 2012.