puneți în lanțuri pietrele
să nu se mai macine singure la colțuri
opriți avalanșa din munte
unde izvorul a secat sub bolovani

sunt numai cruci de fier pe marginea cărării
morminte de eroi fără nume
de pe vremea când pietrele zburau
de-a valma în toate direcțiile
ori cădeau grămadă din cer

aruncați pietrele în temniță nu în oameni
opriți-le
au început să crească înalte
piatră cu sare peste trupurile noastre
pereți care lăcrimează sau peste care curg lacrimi
mii de Ane care plâng încet că s-au cununat cu Manole

morții noștri au oasele subțiri și nu-s de stâncă
suntem tot mai reci și uscați unii față de alții
față de noi înșine
Doamne