Se-apropie Crăciunul pentru omul cu desaga plină,
Braduți mirositori din munți înalți sau din grădină
Sclipesc de luminițe colorate, într-un living primitor,
Cadouri multe-n ordine-așternute, pe moalele covor.

Miroase-a cozonaci burtoși, cu aromă-mbietoare,
La streașină-împletiți, frumos, cârnați atârnă-n zare,
Fripturi scăldate-n vinul roșu te cheamă spre cuptor,
S-așterni o masă, cu de toate, într-un altfel de zor.

Și focul din cămin dansând voios în aer, cu mister,
Pisicii leneși, tolăniți pe jos, sunt ocrotiți de ger.
Colindele se-aud în depărtări precum o boare,
Musafirii intră-n casa înbelșugată cu ardoare.

La margine de sat, printre zăpezi, privesc spre poartă
Doi bătrânei, sărmani, uitați de lume și de soartă,
Așteptă să apară, din depărtări, copiii lor plecați prin lume,
De-atâta amar de vreme nu i-au putut striga pe nume.

Batrâna-și strânge lacrimi în batic, afară-ntruna ninge,
Iar moșul sprijinit de un toiag cu noduri, șoptit, abia plânge.
Spre seară s-au întors în odaia rece, cu geamuri înghețate,
Aruncând pe foc surcele cu greu din pădure-adunate.

E prea târziu să afli întrega lor poveste și cât de mult au suferit,
Ce au avut pe masa de Craciun,ori ce bucate, Doamne, bieții și-ar fi dorit.
La anul și la mulți ani! De ești creștin și crezi în Dumnezeu cel Mare,
Deschide ușa pentr-un sărman, bătrân, copil înfometat, în așteptare.