Cunosc oameni care,pentru un sărut,
Taie lumea-n două,
Și iau jumătățile,le duc și le ascut
Și fac din ele trup de lună nouă.

Acei oameni sunt dibaci la suflet,
Arhitecți de viață,
Îi recunosc pe stradă după umblet,
Ei merg mereu pe-o cale de dulceață.