Din buza lunii-am decupat un cerc
Iar luna mică-am sfărâmat-o-n stele,
Le-am înșirat, ornându-l și încerc
Să-l dăruiesc cu drag iubitei mele.

Dar lacrimi nerostite într-un colț
De ochi visând timid în curcubeie
Își răstignesc tăcerile-ntr-un bolț
Urându-te cu dor și drag, femeie.

Din îndoieli, în origami, vise
Cernite-n vers, se schimbă și adastă
Să strige doruri vechi și interzise
Iubirii ce-a uitat să fie castă.

Lângă inel un vâsc am să-ți așez
Sub el să-mi dărui primul din săruturi
Și-mbrățișați să rostuim un miez
Încarcerării tandre dintre ruturi.