Azi suntem singuri sub un soare nou,
Iubita mea de umbră și ecou
Și doar lumina pașilor târzii
Prin veșnicele-mi sihăstrii
Îmi spune ce departe duc
Rumorile din sufletu-mi năuc.
Mi-e gândul ca un spasm al linei treceri
Sub caudine furci și pe sub seceri
Ce-mi poartă-acum ființa-mi ca pe-o plantă
Din noaptea nopții, rece și înaltă.
De mă întorc, eu tot așa mă știu:
Amar de lupte grele și pustiu
Și-atunci mă-ntreb: cine-mi va pune
Inelul cald și blând, al tău, de rugăciune?