Prima ninsoare alb risipit
Lângă fereastră peste grădină
Cine pe cine n-a întâlnit
În dimineața asta puțină

Cine pe cine n-a înțeles
De-i albă foaia precum ninsoarea
Uită mai bine uită mai des
Și nerăspunsul și neîntrebarea

Cine pe cine n-a mai chemat
Precum pe tine nimeni din toate
Prima ninsoare alb întristat
Așteaptă totuși speră că poate

Departe-i cerul până-n abis
Pânza luminii udă subțire
Încă ești viu încă vezi neînvins
De alba neagra lunga orbire.