degeaba ne umplem valizele cu acatiste
rugăciunile cele mai puternice sunt lacrimile
degeaba ne ticsim buzunarele cu monede
cu adevărat de neprețuit sunt numai zâmbetele celor dragi
degeaba ne cazăm de la un pântec la altul
dacă sângele nostru nu se simte nicăieri acasă
degeaba ne vindem sufletele la bursă pentru o funcție
dacă mai apoi cerșim dragoste la periferia memoriei
degeaba mâncăm numai caviar
dacă fiecare cuvânt pe care îl rostim e un pește împuțit
degeaba le ridicăm statui eroilor
dacă apoi le profanăm amintirile
degeaba facem pace cu cei care nu au aceleași convingeri ca și noi
dacă apoi trimitem peste ei tancurile tăcerii
degeaba ne învelim trupurile în aur
dacă suntem putrezi pe dinăuntru
degeaba ne spovedim sufletul otrăvit cu minciuni
abia pe patul de moarte
degeaba plâng călăii
pe lama mustrărilor de conștiință