Trimite cerul fulgi albaștri
așterne pături de stele
privești îngândurat spre ele
nimic nu schimbă gândurile tale
nimic nu bântuie cărarea
decât viscolul încărcat de tăcere.

Culegi fire de zăpadă
cu degetele dai strălucire
rămân amprente de speranță
observi, nu e decât o prelungire
a sufletului alb semănat cu dragoste
de elfi ce-n joacă aruncau
semințele din săculeții magici.

Magia albă se întinde
ninsoarea rece revine
cineva scutură un arbore
uitat într-un oraș
și te trezești captiv
într-un ținut impus
de tine compus.