noaptea mă trezesc că închid și deschid lumina de la întrerupătorul din cameră
ca un imbecil
admir hălcile de întuneric puse la uscat când sting
și mă amuză lunetiștii înghesuiți prin rafturile bibliotecii
cu puștile ațintite spre mine
când aprind

și fac asta de foarte multe ori
încercând cumva să uit de mine
încercând cumva să mă trimit colet în altă dimensiune

apoi
mă duc la toaletă
trag apa în timp ce mă piș
cele două jeturi yin și yang
se îngână reciproc și o pornesc pe conductă
moment în care îmi dau seama
că iubesc

partea cea mai grea vine abia când ies de la toaletă și mă trezesc
în fața holului lung cât o autostradă
știu că abia spre dimineață o să ajung în pat cu broboanele de transpirație
transformate în râme
și atunci doar pentru câteva minute voi dormi căci va trebui să mă trezesc
să casc pleoapele cât să intre soarele cu tot cu munți

așa că
o iau la drum încurajat de sângele din jur
care mă apaludă când mă vede intrând în scenă
pas cu pas văd cum stâlpii de tensiune se transformă în copaci apoi în dinți de furcă
apoi în viermi
trec de beniznăriile din care câini invizibili duhnind a petrol mă latră
iubita mă trage de mână mă roagă cu lacrimi cât casa să ocolim incendiu
să o luăm prin munții să ne întoarcem dacă e nevoie
dar eu merg fericit înainte spre alt calvar
firele de iarbă vin după mine ca o armată de gnomi verzi
dornici să mă halească dornici să îmi astupe fântâna din piept

la jumătatea drumului domnesc avalanșele alea
nimeni nu știe unde mi-am pus umerii
călcâiele
și aripile din sticlă pisată
un haos total mă îmbrățișează ca în drumul meu spre școală

stau la prora vasului
aud cum gem velele
zăresc patul sclipind și strâng marginea rotundă de lemn ca un braț infinit
mă ajung copitele animalelor din urmă
le aud bumbănind în pământ ca niște explozii

patul sclipește în noapte
o văd pe ea întocându-se în somn preț de o secundă
cu pielea ei acel loc viran de joacă al razelor de lună

așa e mereu
primul pas durează parcă o veșnicie
orașele și satele prin care trec se transformă într-o pastă în urma mea

curând voi ieși la suprafață din măruntaiele patului odată cu spuma
curând
cu inima zvâcnind haotic ca un mort ce a înviat miraculos într-un sac de morgă