Azi ori niciodată

Am colindat câmpii uscate
Și pașii s-au prins în noroi,
Atâta mâl și-atâta apă
Ne-au modelat pe amândoi.

Ne-a rotit corola vieții
Și-am crescut din așteptare;
Eu pe-o stâncă, tu pe-un munte
Între noi, atâta mare…!

Singurătatea mi-a dat aripi,
Tu te-ai avântat înot
Și-n oceanul omenirii
Am înțeles cât mai pot.

Olar bun ne-a fost azi timpul,
Nu doar mâl și nu doar apă,
Ne-am lipit cu-aceleași vise
Și-am spus:”Azi ori niciodată!”