În noaptea zăpezii
întunericul a fost cucerit
peste puterile sale.

Răniții de lumină
se vindecă încet,
ei și umbra lor știu
că lumina-i pe aproape.

Cugetul meu
e mai puțin pur
decât ea,

duhul sfânt vine
unde-i împreunare și înțelegere
să-i bea din potir.

Anul nou nu mai vine
călare pe mânjii copilăriei,
el ară cu plugul noaptea
să dea de veste la stele.

La inceput cu toții ne bucurăm
mai târziu…
nu știu câți vor mai veni
să fim și noi acasă.

De aceea vă zic vouă:
iluminați petreceți acum
cât sosirea irumpe veselia,

fiecare an nou e și o poartă
deschisă spre apus.