flămând
mă adulmeci prin prăbușiri de albastre fiorduri
zdrobindu-mi pasul de după tine

mă sorbi ca pe vinul fiert
în serile dezghețurilor din noi
iar lemnul trosnește
a scorțișoară și-a iubire

nu-mi mai încap în piele de bucurie
ierburi sălbatice pe buză de fiară
cheamă din partea întunecată a sorții
pradă a prăzii

în noapte ochi de lună mă sfâșie
încet
pătrunzător
îmi ling rănile
dăruindu-ți fiecare picătură

ai devenit dependent
spirală de sete îți urcă pe șira spinării
pui arma la ochi
și tragi

habar n-ai
ce rană se cască prin tine