curînd voi pleca să mor o moarte imaginară
să-mi împrospătez văzul de ciclop cu cele nevăzute
nu va fi un suicid ci o moarte naturală
sîngele meu e plin de toxina vieții și necesită
o resuscitare
cînd voi reveni cu picioarele pe pămînt Soarele
își va întinde brațele călduroase spre mine
și asta e mîine


azi sunt intolerabil de indiferent
la toate afacerile lui Dumnezeu cu Lumina
prin ochi plonjîndu-ne în inimi
ca de pe o stîncă într-o mare călduță
inima se face jar
trimițînd spre cer lumină prin intermediul zăpezii
să aprindă lumînarea lunii va fi ger
și un pui de înger
învățat la zbor în zare
prin vis cu dulceață tresare



ieri e doar o praștie
din care
am aruncat piatra vieții spre viitor