Având ucenicii în jurul Lui roată,
Iisus o povață le-a spus c-a primit-o:
„În lume necazuri v-așteaptă, dar iată,
Voi toți să-ndrăzniți, căci Eu-am biruit-o!”

1. Apoi, cu ochii spre cer, El grăiește:
„O Tată, sosit-a și ceasul măririi!
De-aceea, pe Fiul Tău drag proslăvește!
Ca și Fiul Tău, în focul iubirii,
Pe Tine de-a pururi să Te proslăvească.
2. Precum Tu I-ai dat puteri nesfârșite
Ca peste oricare făpturi să domnească,
El viață eternă la rându-I trimite
Acelor ce Tu I-ai predat ca să-i pască.
3. Și viața cea veșnică este aceasta:
Pe Tine Domn Unic să Te recunoască.
4 Căci Eu proslăvirea Ți-am dat-o deschis,
Sfârșit-am ceruta-Ți lucrare cerească!
5. Și-acum proslăvește-Mă, Tată, la Tine,
Cu slava ce-aveam înainte de lume.
6. Acelor ce Tu Mi-ai ales din mulțime
Știut le-am făcut pe veci al Tău Nume.

Ai Tăi erau toți, primiți de la Tine,
Și ei, fiecare, Cuvântu-Ți păzise;
7. Acum văd cu toții că oricare bine
Și tot ce Mi-ai dat, de la Tine venise.
8. Căci datu-le-am spusele date de Tine,
Iar dânșii, simțindu-le forța divină,
Cu drag le-au primit în inimi senine,
Știind și crezând că e vreme puțină
Cu ei să mai stau; și că-al Tău sunt Trimisul;
Din Tine ieșit-am, din sânul Tău sfânt -
De-aceea doresc pentru ei Paradisul,
9. Și Ție Mă rog pentru ei, căci ai Tăi sânt.
10. Iar tot ce-i al Meu e-al Tău pe vecie,
Și tot cr-i al Tău e și-al Meu, cum Mi-ai zis.
În ei proslăvit sunt cu-a Ta bucurie,
11. Deși ei-s din lume, deși Eu nu Mi-s.
Dar azi vin la Tine, Preasfântul Meu Tată,
În Numele Tău, Eu Te rog: Mi-i păzește,
Unește-i prin Duhul ce strâns ne unește:
Să fie ei Una, cum Noi suntem Una.
12. Când stam lângă ei în dulce veghere,
În Numele Tău păzindu-i întruna,
Nici unul din ei n-a pierit în cădere,
Afară de fiul pierdut în trădare,
Ca el să-mplinească -ntru totul Scriptura.
13. Și iată, acum către Tine strig tare,
Cât timp încă am între ei”nvestitura:

Aprinde-Mi în toți bucuria-Mi deplină,
14. Căci Legea Ta nouă le-am dat-o anume,
Iar lumea-i urăște fugind de lumină.
Dar nici ei și nici Eu nu suntem din lume.
15. Din mijlocul ei Te rog nu-i culege,
Ci doar să-i păzești de cel rău Mi-este vrerea;
16. Deși stăm în lume, n-avem a ei lege.
17. Prin sfânt Adevăru-Ți, arată-Ți puterea,
Sfințește-i prin el, c-Adevăru-i Cuvântul.
18. Cum Tu M-ai trimis în lumea cea mare,
Așa le-am dat și Eu spre lume avântul.
19. Pentru ei Mă sfințesc Eu Însumi mai tare...

20. Și Mă rog pentru cei ce prin ei cred în Mine,
21. Ca toți să devină, Bun Tată, doar una,
Precum ești Tu-n Mine și Eu sunt în Tine,
Ca și ei unească-se-n Noi totdeauna;
Iar lumea să vadă că Tu M-ai trimis,
22. Aleșilor slava-Ți le-am dat a deține,
Ca ei, ca și Noi, să se-mbie într-unul,
23. Precum Eu în ei, la fel Tu în Mine,
Iar lumea să știe cum ei Mă iubiră
Cu-aceeași iubire ce-o ai pentru Mine.

24. Tată, mai vreau ca în locul măririi,
Cu-ai Tăi fii aleși ei să fie-mpreună,
Să-mi vadă și ei slava nemărginirii,
Slava slavelor Mele cu marea-Ți cunună,
Căci Tu M-ai iubit pe când nu era viață;
25. Preasfântule Tată, nicicum omenirea,
Ea nu Te știa când stăteam Față-n Față;
Dar Eu Te-am știut; și istorisirea
Mi-o știu azi aceștia; ei știu că-Ți sunt Fiu,
26. Că Tu M-ai trimis să-Ți proclam existența;
Și-acum al Tău Nume ca Mine Ți-l știu,
Și-Ți vor ști și mai clar prin Mine prezența.

Pentru ca dragostea Ta să fie în ei,
Aceeași iubire ce-o ai pentru Mine -
Să fiarbă în sufletul lor cu temei,
Cum Ființa-Mi aș vrea toată-n ei să se-mbine!”