Tavan-podea

Stau întins pe un pat moale
Ascult o piesă c-o dragoste ce nu ajunge,
Gândurile pline azi sunt goale
Ah, din nou lenea peste tot mă-mpunge!

Tavanul e acoperit parcă-i podea
Subțirele mi se pare tot mai gros, mai gros
Mai gros de cum părea
Înainte ca să cred că nu sunt mofturos...

Jenant e că somnul nu vrea să iasă
Din cotloanele-afumate de mizerii străvezii,
Iar mie tot mai mult îmi pasă
De ceea ce mai ieri mi se păreau prostii...

Hai să dăm și cu fărașul printre mături
Să mirosim cu drag mireasma de curat,
Iar gândurile să le-avem fire, nu pături
Iar nici unul din noi să nu mai fie-uzat!