ce gură flămândă se-nălță spre soare

amețitor parfum

de dincolo de paravan

țipă a liliac înflorit



l-ai abandonat acolo

printre gunoaie și aurolaci

uscat strivit măcinat de indiferență

niciodată nu ai crezut că vei fi devorat

de ceea ce arunci



ai împletit printre fibre de ficus

ciudate ritualuri de îngropăciune

ai vrut să dai hrană la vulturi

dorințe tainice și neîmpliniri

zâmbete zdrobite și frică de ridicol

le-ai îndesat cu sete și-ai tras cortina

te-ai prefăcut că ai uitat

uneori păcăleala ține o viață

dar alte ori…



de atunci te învârți la nesfârșit

poți avea curajul să zdrobești bariera

sau poți rămâne în hora sorții

s-o joci până când pașii tociți îți vor sângera genunchii

iar venele uscate se vor deschide spre mine



dar fii atent

grupa ta de sânge e rară

iar unicul donator zace sechestrat dincolo de paravan