Ne-am întâlnit în lumea mută a privirilor flămânde
Purtând, ca între două oglinzi paralele
Infinită reflexie
A ochilor noștri, scrutându-se,
A inimilor noastre, completîndu-și bătăile, ca un uruit
A degetelor noastre cotropindu-se reciproc.

Trupurile noastre s-au muiat
Ca o ceară prelingându-se din două lumânări
Prea aprinse, prea apropiate
Arzând, din ce în ce mai mult, cu o singură flacără.

Ca două râuri, căutând același estuar, ne-am unit volburile
Și nu ne-am mai speriat de maluri, de vânt și de maree
Și desenăm, în meandre imprevizibile
Destinul nostru trecător, dar comun.