de pletele cerului
agățăm cele mai frumoase gânduri
începutului de an
pe fiecare fir de argint legănăm copiii străzilor
cuminți
în brațele omului de zăpadă aprindem lumânări
vii
cu fiecare zi alergăm
ș-atunci când înțelegem graba
nu mai putem da timpul înapoi
să strângem în bulgăre tinerii fulgi din zilele
ireversibile
la unele ferestre ochi plânși
dintr-o altă poveste
doar privesc
indiferenți mergem mai departe
până când vom fi la reverul unui frac
o pată de culoare
neagră.