mă cheamă umbra pe numele de ieri
făr’ de-nceput făr’ de sfârșit mă cheamă
măsoară linia vieții din palmă
tropare cu pași poticniți în tăceri

izvoarele coapsei zilei dau vamă
cu gâfâit de rouă triști mesageri
încet și tandru cu-ndelungi mângâieri
trezesc prin triunghiuri păsări de-aramă

cad în genunchi ursitoarele ploii
senine și pure cu ochi de mărgean
râd fluturii de destine și zodii

ce țin mai mult ca floarea de odolean
prin peșteri Ova mumură morții
orații de nunți risipite în van