nu-mi pot dezlipi ochii de pe geamul înghețat prin care încerc să răzbesc afară
un soare colorat în albastru
iar norii au luat culoarea galbenă înainte de a mă arunca în ei
cumva
sunt două lumi întrețesute
le simt ca pe două mâini ale mele
două mâini drepte
în față linia trasată într-un echilibru nedisimulat
printre altele
gânduri
în spate privirea aruncată ca ghilotina înainte de moarte
aripi de lumină cusute
creșteau
și un cer fără să-i aud sfârșitul
între cele două lumi
cumva
eram aproape oamenii dintre drepte