agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1491 .



Ieșirea din labirint
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [razvam ]

2013-01-11  |     | 



Ieșirea din labirint

Tot ce mi-a părut un drum
Am aflat că-i doar o poartă
Și m-am prins nebun în jocul lui
Iar el m-a împuns întai în coastă
…………………………………………………………
Acum merg haotic drumul, și-i simt zidul cum crește
Încă sunt în cursă, unul, spirala-i, întunericu-mi vestește
În întunecata-mi mare m-am lovit de cei trei stâlpi
Întunericul … o cercetare, o sclipire în amurg
Și îl văd acum lucind cum se-apropie de trup
De ce-mi aduci mie orbire, minotaur fară Duh?!
Când lumea voastră albă o găsesc nu pură, goală
Vii dar tu și mă ameninți că am doar o fire slabă?!
V-ați clădit trupuri de ceară ce-n prezența-mi vă topiți
Și lăsați în urmă lacuri oglindind un asfințit
Un bătrân zâmbind în taină îmi tot face semn când merge
Și să-mi las în urmă trupul când privirea-mi încolțește
N-am pornit la drum prea bine când privirea ca de trup
M-a-ncântat făcându-mi poftă de o cupă, de un gând
“Dă-mi să beau acum!” i-aș cere, i-aș cerși un strop de sânge
Când pe bestie lascivă, ea, stă-ntinsă în răscruce
Să fi fost ea chiar fecioara ce-a născut pe rând toți sfinții?!
Sau să fie chiar o nimfă ce-și atinge visul vieții?!
Și-am pierdut astfel cetatea-mi pentru a o regăsi
Lăsând biciul să-mi doboare trupu-n colbul lespezii
Iar în fața mea sub soare abrori doi au apărut
M-am întors spre cel perete și în taină mi-a fost spus
Că “Doar răul tau există atât doar cât tu exiști
Iarăși răul tău va pierde atunci doar când te sacrifici”
Și-am privit în Sus, spre ziduri, și-am văzut Lumina Zilei
Și-am simțit atunci chiar zidul răscolindu-se în mine
Iar bătrânul cel cu coasă și clepsidră stă zâmbind
Îmi arată cum se scurge timpul, parcă doar clipind,
Falnic, îngerul ce-n frunte purta Piatra de Smarald
Mi-a șoptit în gând ce-i veșnic, ce se-ntoarce iar și iar
-“Cand însuți răul tău crescut îi oprește să mai fie
Ia-ți tu crucea și te du, te sacrifică pe tine!”
Când în cei doi arbori ce în față-mi sta ascunsă nemurirea
Doar dintr-unul am mâncat și-am aflat ce-i Mantuirea…


Dragostea e însăși strâns legată de cuvânt
Când rostești cuvântul însuși, de-un fior ești petrecut
În Geneza, când o lume dintr-o dată s-a început,
S-a uzat cuvântul însuși, ce –i cuvântul de-nceput?

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!