iubirea
este un adjectiv
care lovește suprafața apei
cu propria umbră
sapă gropi în aer cu dinți stricați
urlă dinăuntrul pleoapelor
pereți întâmplați devreme
câteodată
își smulge felinarele din buze și le transformă în căderi
mimează exemplar apocalipsa
care nu spune nimic
o palmă întinsă deasupra acoperă culoarea din zâmbet
dar nu ucide
nu evadează la ore fixe

lumea este bine alcătuită în această gramatică
eu sunt
restul este
dar noi
de ce trebuie să fim de fiecare dată
doi?