Prieteșugul cu sihăstria m-a costat o groază
de prieteni. Azi corabia ființei mele în lume
acostează dar găsesc doar pustiu și deșart
îmi este gîndul de a mă reîntoarce. Reîntoarce
Doamne capul către sclavul tău reprimește-mă
în sihăstrie că doar alături de fiare mi-e locul.
Nelocul meu în lume îl tratez cu sîngele Cristului
carnea sa mi se prinde în dinți nu reușesc să-mi
tratez caria sufletului poate se va face totuși
cu ajutorul unui stomatolog de suflete.

Încă mai visez că o voi cunoaște pe aceea ce-mi
poartă sîmbetele (duminicile sunt ale Domnului),
pe o potecă de munte eu îi voi zice să nu culeagă
bureții aceia sunt otrăvitori. Îmi va răspunde
că știe dar îi culege pentru o fiertură cînd se
va limpezi în ochiul ei va apărea chipul celui
sorocit. I-aș spune să nu se chinuie sunt aici
de vreo trei veacuri așteptînd-o.