doar pentru că aștept
în cuvintele tale
ieșirea din acest zid
unde atâtea nopți
stau ca niște arbori
unde atâția arbori
își deschid coroanele ca niște continente.
când întind mâna stângă
jumătate de zid se-ndepărtează
când întinzi vârful aripii
întregul zid își neagă materia
întregul cerc se schimbă în sferă
întreaga noapte iese din lanțul ei
de aceea nu mă tem
că vreodată nu ar veni ziua
o aripă nevăzută undeva în univers
se trezește odată cu tine
și lasă zidurile
în urmă.