Încerc cu-ambiția de euristic
Să-mi promovez preopinențe
În ce cred eu c-am mai artistic...
Să-nving tabuuri, oponențe.

Lecturile-mi sunt tot mai rare
În cursa spre-un original;
Să nu-mi clonez mod d-exprimare...
Vreau eticul să fiu, moral!

Nu țin nespus la frumusețe;
Nu copii Narcis, Freyja, Yiima!
Chiar Laură de-mi dă binețe,
Nu sunt Petrarca pur... inima.

Pulsul mi-e ce mă înconjoară
Și simt că-mi năpădește porii
Din piele, țeastă... Iarnă, vară,
Din inimă-s arcuș viorii!

Mă curg în tușuri cu cratimă
Ce-mi stau pe limba-n frâu să guste,
Nu doar scuipând... că se perimă
În modernismele vetuste.

Visez nepieritorul clasic
Ce-a fost eseu cum prunc femeia,
Convins că experiment, apatic,
Se va așterne în timp... Iudeea!

Riscu-i enorm de-a fi uitare
De la prezent ce-așteaptă mâine
Când lumea-ntreagă-n încercare
Crede că praful face... pâine?!?
12.10.2011