La sfat se adună
Cei ce mereu
Creează furtună
Și care acum,
Pentru prima dată,
Sunt temători
Și privesc neliniștiți
Spre Ființa Completă.

Un vierme însetat
ÃŽi roade asiduu
Otrăvindu-le gândurile
De o noblețe desăvarsită

Frământarea interioară
Și o frică ce n-au mai simțit-o
Îi îndeamnă să separe
Singura Ființă
Ce le contestă puterea.

De atunci jumătațile,
Într-o mișcare continuă,
Nebrowniană,
Se atrag și resping
Într-o căutare perpetuă.