La scorbură

Am venit din nou la scorbură
Trecând peste șomajul antipatic
De ieri, de azi, unde sălbatic
Caut mereu ceva să bag în gură.

Fiindcă soarele a răsărit
Mai invers decât trebuia să iasă
Prinzându-mă pe mine, eu în plasă
Mi-am dat seama cât sunt de pârlit.

Am ofilit și floarea cea conformă,
Mi-am șifonat și ieriul de poimaine
Trezindu-mă mâncând aceeași pâine
În ordinea sculptată și diformă!

E greu să miști cămășile de forță
Când suflările ți le-ai vândut în bere,
Iar gândurile nu-ncetează ca să zbiere
Că s-a cam stins și-a 26-a torță!

La scorbură să sap în continuare
Poate că soarele o să răsară bine…
Iar cupe goale să se facă pline
Să merg mai sprinten peste coridoare!