să mă sărut cu marea,
când de dorinți mă scutur,
să pun un pic de sare,
pe rana mea de vultur.

să mă ridic spre soare,
din nou,senin,în pace,
să uit de tot ce doare,
să simt că iar îmi place.

să mă deschid spre viața,
ce mi-ai negat-o-ntruna,
să mă trezesc din ceața,
ce-ntunecă și luna.

să uit cămașa albă,
cu florile de cer,
să uit de vocea-ți caldă,
ce mă-ndemna să pier.

să uit sătucul care
mă încălzea în vise,
să uit că mă mai doare,
minciuna ce mă-nvinse.

să mă ridic la lună
și s-o sărut pe frunte,
mi-a fost o mamă bună,
și-o rog fără cuvinte,

să mă îmbrace-n mire
și să mă-nchidă-n nopți,
să uit a ta iubire ,
și dorul ce mi-l porți.

și un blestem tăcut,
să ți-l trimit c-o stea,
să uit al tău trecut,
să uit c-ai fost a mea.