citește-mă
tăcerea este asurzitoare din muntele sculptat într-o piatră
cu vârful unghiei
seara
când îți dezlipești străzile murdare din gingie
și pădurile mărșăluiesc prin oraș
eu duc în spate un animal de lemn
te-ai întrebat
de ce car peste tot acest viciu
este o literă
pe care toată lumea o primește de la naștere

în jurul gâtului singurătatea unei uși
mi-a dat de înțeles cât de mult
am uitat să mă caut în realitate
nici măcar nu mai avea ce să se întâmple
sau cine

se auzea doar apa lovindu-se de umbra unui singur pește