Cum ai ajuns pe lume, nu-ți mai aduci aminte
Cum nu își aminteste nici unul dintre noi
Și ce veni pe urmă nu mai găsești cuvinte
Că cel mai tare doare… privitul înapoi...

Prin ceața amintirii tu mama nu-ți zăresti,
Nici calda-i mângâiere tu n-o s-o simți vreodată,
Descoperi într-o zi că diferit tu ești
Și afli cu stupoare că n-ai , de fapt , nici tată! ...

Încerci să treci prin viață cu mamă de-mprumut,
Descoperind cu teamă ce-i rău si ce e bine,
În jur privind la altii, altfel să fie-ai vrut
De ce? e intrebarea… De ce ? De ce ? Si cine?

Si cine poarta vina destinului nedrept,
Că tu nu ai nici mamă, că tu nu ai nici tată,
Aceiasi inimioara îți bate colo-n piept,
Acelasi soare ziua și ție ți s-arată....

Ai dreptul ca si alții la zâmbet si la joc,
Ai drept de fericire, speranta spre mai bine,
E vremea ca să afli că ai si tu un loc,
Că… nimeni nu e singur, că noi sântem cu tine!

***

Esti unul dintre cei, ce au părinti acasă,
Părinti adevarati, dar viata-i de scandal,
De ce ai tu nevoie chiar nimănui nu-i pasă
Și te trezesti deodată că esti luat de val…

Când gura de canal e poarta ta spre lume
Și perna peste noapte, ziarele de ieri,
Când țeava ruginită e strada fară nume
Și bolovanii umezi tin loc de mângâieri,

Când punga cea cu vapori iți ține de mâncare,
Iar o conductă spartă îți încălzește fața
Speranța nu ți-o pierde căci D-zeu e mare
Și-ai să descoperi mâine, că alta-i dimineața...

Că e acum, afară, cu tot o altă lume,
Că oamenii cu suflet azi pot schimba destine,
E vremea ca să afli că ai și tu un nume,
Că… nimeni nu e singur, că noi sântem cu tine!

***

Esti om trecut prin viață și părul ți-i albit
Și n-ai nimic pe lume, decât doar amintirea,
Privești cu nostalgie la tot ce ai iubit
Dar nu-ti găsești nici locul, nici tihna, nici menirea...

Cei dragi s-au dus cu totii, e-n urma ta un chin
Și vrut-a ca destinul să nu ai nici copii,
Aveai cândva o casă, acum stai la cămin
Și parcă-ar vrea viața să-și pună căpătâi...

Adu-ti o clipă-aminte că viata-i s-o trăiesti
Că “răul “ o să piardă luptându-se cu “bine “
E vremea ca să afli că… singur nu mai ești
Că… nimeni nu e singur, că noi sântem cu tine !

***

Sau altii bunăoară, destinul-bată-l vina-
Cerșesc la colt de stradă bucata cea de pâine,
Lipsește deopotrivă și ceapa și slănina
Și viitor departe li-i ziua cea de mâine..

Sânt multi sărmani în tară si n-ar fi drept să fie
Căci D-zeu, prea bunul, pământ bogat ne-a dat,
De unde-atâtea lipsuri , atâta sărăcie,
Nu crezi că cel ce n-are să fie ajutat?

Căci sărăcia, poate, nu e din vina lui,
Ci altii, cei aleșii au dus-o tot mai bine...
E vreme de schimbare, e vremea ca să spui,
Că… nimeni nu e singur, că vrem să fim cu tine!

Orfani sau nevoiasi, bolnavi, bătrâni, drogati,
Speranta nu v-o pierdeti, mai e putere-n voi
Și a venit si vremea acum, să nu uitati
Că… nimeni nu e singur, alături sântem noi!

Si nu doar cei de față… Sânt mulți ce-aicea nu-s,
Sânt cei care le pasă de cei loviti de soartă,
Ei, oamenii de suflet, găsesc ceva de spus,
Spre-o cale mai usoară azi se deschide-o poartă…

O viață doar ni-i dată… Să-ti amintești mereu,
Nu duci nimic dincolo, chiar dac-ai fi oricine,
Dă celui care n-are, mai ie-i puțin din greu
Va ști că nu e singur, va ști că e cu tine!

Ajută-l ca să treacă prin viată mai usor,
Ajută-l să mai scape de griji si de nevoi
Și fă-l să înțeleagă- e primul ajutor! -
Că... nimeni nu e singur !... E…D-zeu cu noi!