agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-23 | |
A fost odată, ca niciodată
A fost odată un baiat și- o fată; Băiatul o visa mereu și dimineața, Când se ridica roua, când se ridica ceața, Punea în fiecare vis câte- un zefir Și planta lângă el un trandafir... Și tot așa, la soare răsare, Până s-a făcut o grădină mare, Unde baiatul mergea deseori Să privească visele- flori, Să privească roșii trandafiri, S-o caute pe fată din priviri Și s-o roage, dorință firească, Când se lasă seara, ușor să-i stropească, Cu apă curată de la izvor, Să le țină de sete, să le țină de dor... Dar visele- flori în loc să- nflorească, Încet, încet incep să se- ofilească Și băiatul tot umblând prin lume S-a intrebat, desigur, ce oare anume A fost să se- ntâmple, de ce ofilirea ? Nu i- a răspuns nimeni, nici măcar iubirea, Căci prin capul lui de- atâtea vise frumoase plin N- a trecut nici măcar umbra unui posibil destin Căci fata, de ce nimeni nu știe, Trecea prin gradină, doar așa ca să fie Și florile toate înțeles- au îndată, Că fata, de fapt, n- a visat… niciodată !
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate