Crezi în expresia “cu scaun la cap”
Însă scaunul știa ce-l așteaptă
Nimic surprinzător când m-a pocnit deodată

Degeaba adopți o formă de inimă în care să-ncap
De altfel stupidă când curge dragostea pe nas
Oxito-cine mi-a furat batista?
Acum sunt nevoit sa ma șterg cu al tău palmares vast
Și după încep sa halucinez cu entuziasm:

Ai spune că am primit somnolență provizorie
Dar noaptea nu mai reușește să m-adoarmă
Mișc limba ce mă blesteamă
Apoi tic-tac sub semnul lunii și restul e istorie

Dar și istoria lasă o urmă scrisă
Limita cuvintelor e pasta din pix
Hai să falsificăm bilete la următoarea apocalipsă
Intrarea e peste râul Styx
Însă mai sunt cinci etaje de coborât până una-alta
Ochii obosiți și privirea ce soarbe noaptea.