ce bine ar fi
să am mâinile lungi pentru a scrie poeziile pe tavan
m-ar scuti de un drum până la masă unde am laptopul
când nu aș avea inspirație m-aș mulțumi să conturez umbrele diverselor obiecte
și zău că aș fi fericit

pe undeva pe aproape este ascuns un hol de spital
se tot aud ecouri și răceala aia specifică se apropie de mine printre ierburi
ca un leu ce va sări asupra prăzii

stau într-un hamac agățat de doi portocali plantați în una dintre amintirile dragi
privesc evenimentele care se derulează se derulează se derulează
care vin iar și iar pe scări rulante sau de la poalele munților
se aud ca niște valuri
oricum spuma mării am băgat-o în congelator
când deschid frigiderul și știu ce freamătă tăcut în măruntaiele gheții
parcă mi se face o poftă mai mare

ieri a venit un copil din sat
l-am văzut de la geam cum traversează tenace
podul dintr-un trunchi ce mă desparte de lume
mi-a lăsat un coș cu mâncare pe treapta a doua
și a început să caute câinele pentru a se juca cu el
nu știa că bietul animal s-a transfomat în toamnă și a pornit în roiuri spre țările calde
nu l-am invitat în casă
aici până și perdeaua trosnește cot la cot cu mobila

dimineața am parte de un spectacol unic
aproape de geam este o măsuță pe care sunt câteva pahare cu apă
și primele raze brodesc o pată de lumină ca un nimb care mă înfioară
orice pictor ar intra pe ușă atunci ar picta respirația aia diafană de lumină
și numai respirația aia diafană de lumină
nici nu iau paharele de acolo
mai adaug câte unul fără să aglomerez oricum două s-au spart
de când a intrat atunci ...
mă rog a fost și vina mea am lăsat ușa deschisă

lacrimile fac parte din carne le șterg cu frunze dar tot nu mă ridic de aici
privesc în continuare amintirile curând va veni replica dragă
o aștept
inima bate ca o monedă în aer
urmăresc pe geam copilul cum se întoarce la ale lui
a luat un sfert dintr-o minge ce o țineam în fân
o poartă pe post de caschetă
mimează atacuri aeriene și într-un final chiar împăcarea cu dușmanul
văd cum scutură o mână invizibilă și salută serios
zâmbesc
acum de aș avea mâinile lungi pe care mi le doresc să scriu pe tavan câteva versuri
sau să-i conturez firele de păr blond care se continuă pe pereți
poate aș întârzia atacul leului pe care deja îl privesc în ochi
prin ghiare