agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-26 | |
ce bine ar fi
să am mâinile lungi pentru a scrie poeziile pe tavan m-ar scuti de un drum până la masă unde am laptopul când nu aș avea inspirație m-aș mulțumi să conturez umbrele diverselor obiecte și zău că aș fi fericit pe undeva pe aproape este ascuns un hol de spital se tot aud ecouri și răceala aia specifică se apropie de mine printre ierburi ca un leu ce va sări asupra prăzii stau într-un hamac agățat de doi portocali plantați în una dintre amintirile dragi privesc evenimentele care se derulează se derulează se derulează care vin iar și iar pe scări rulante sau de la poalele munților se aud ca niște valuri oricum spuma mării am băgat-o în congelator când deschid frigiderul și știu ce freamătă tăcut în măruntaiele gheții parcă mi se face o poftă mai mare ieri a venit un copil din sat l-am văzut de la geam cum traversează tenace podul dintr-un trunchi ce mă desparte de lume mi-a lăsat un coș cu mâncare pe treapta a doua și a început să caute câinele pentru a se juca cu el nu știa că bietul animal s-a transfomat în toamnă și a pornit în roiuri spre țările calde nu l-am invitat în casă aici până și perdeaua trosnește cot la cot cu mobila dimineața am parte de un spectacol unic aproape de geam este o măsuță pe care sunt câteva pahare cu apă și primele raze brodesc o pată de lumină ca un nimb care mă înfioară orice pictor ar intra pe ușă atunci ar picta respirația aia diafană de lumină și numai respirația aia diafană de lumină nici nu iau paharele de acolo mai adaug câte unul fără să aglomerez oricum două s-au spart de când a intrat atunci ... mă rog a fost și vina mea am lăsat ușa deschisă lacrimile fac parte din carne le șterg cu frunze dar tot nu mă ridic de aici privesc în continuare amintirile curând va veni replica dragă o aștept inima bate ca o monedă în aer urmăresc pe geam copilul cum se întoarce la ale lui a luat un sfert dintr-o minge ce o țineam în fân o poartă pe post de caschetă mimează atacuri aeriene și într-un final chiar împăcarea cu dușmanul văd cum scutură o mână invizibilă și salută serios zâmbesc acum de aș avea mâinile lungi pe care mi le doresc să scriu pe tavan câteva versuri sau să-i conturez firele de păr blond care se continuă pe pereți poate aș întârzia atacul leului pe care deja îl privesc în ochi prin ghiare
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate