Îmi păstrez moartea ca pe o barcă la țărm
plutește ancorată,
nu mă recunoaște dar mă așteaptă.

Trecem unul prin altul
fără să ne obosim,
tu te bucuri că nu te schimb,
eu mă bucur că nu te împotrivești.

Caut să îndepărtez obloanele,
ferestrele se deschid pe ascuns.
La tine-n ochi se vede după colțul unui gând,
la mine doar un schematic vis
printre care treci fericită
și eu privesc de pe zid
urme pe zăpadă.