agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-01-28 | |
Lumea
mi se arată a fi un labirint fără limite, Fără intrări și fără ieșiri, fără început și fără sfîrșit. Dar nu e un labirint pustiu și liniștit, ci unul plin cu tot felul de încercări și capcane, chiftind de viață, bolborosind de lighioane, explodînd de energie, înțesat cu aventuri, mustind pericole. Uite colo o lacrimă, uite aici un la-la-la. Caută dincolo, un lac limpede cu lebede. Și pe lîngă el o luncă fojgăind de lăcuste și deasupra lor luna își cerne lumina peste florile dintr-o livadă, și în livadă un roi de licurici, și un lup rătăcit se strecoară pe sub un mal de lut Și, iată, mai încolo, poate după o cotitură, un arbust de laur și unul cu lămîi. Și, dacă mergi mai departe, îți apare în cale un leu care se luptă aprig cu un leopard. Și aproape de ei cineva înlănțuit primește o lovitură de lance Cînd altcineva, privind printr-o lentilă, scrie niște litere la lumina unui foc de lumînare, Un lepros în haine luxoase, un sclav jinduind libertate Se aude o liră de departe, lumînarea se preschimbă în lampă, lentila în armă cu laser Și dacă parcurgi mai departe poți să găsești în labirint vreo cruce de lemn, ori vreo cană cu lapte și, dacă nu te oprești, mai descoperi și alte lucruri ciudate De ți se pare că ești într-un vis straniu și nu într-un labirint. Necunoscute sînt căile lui și parcă s-ar supune unor legi necunoscte. Și te trezești într-o bună zi chiar în inima labirintului și încerci să găsești...Nu, nu ieșirea din labirint, Au avut grijă alții să-ți spună că nu există. Și nici intrare nu există. Iar dacă ar fi fost una ar fi scris grav și prevăzător deasupra Voi ce intrați, lăsați orice speranță! Îți cauți propria cale. Pentru că pînă la urmă doar drumul pe care îl parcurgi este ceea ce mai rămîne în urma ta De obicei începi calea de la un leagăn și o termini sub o lespede de piatră. Dar ceea ce cuprinde drumul între aceste două Devine legenda fiecăruia și, cu fiecare legendă, labirintul lumii devine un pic mai mic, Se mai restrînge puțin din nemărginirea lui
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate