uitare în palatul pașilor
ce poate încăpea în sfârșitul clipei
un nimic
strivit de o îndepărtare a cugetului
ca o ultimă lumină
din întuneric
aripi

pasagere zboruri biciuite de nepăsări
de dincolo de ecran
alte întrebări în decorul plâns degeaba
de ecranul posac
prea gol

născut pentru a trăi timpul
mă zorește clipa
și întreb din câți îmbătrânesc
câți rămân tineri
și eu
și eu pe unde mă găsesc
și eu
și eu cum sunt

depărtare
prizonier sau fără timp
sfârșindu-mi treaba
încap în vis.