Omul o fi jucăria
pe care a făcut-o dumnezeu
pentru copiii săi,
îngerii.

Cînd într-o zi
jucăria nu a mai funcționat așa cum trebuie
dumnezeu nu a știut cum
ori poate era prea obosit s-o repare.

Și cum jucăriile ce nu pot fi reparate
devin inutile, plicticoase, ori periculoase
pentru copiii mici,
dumnezeu tatăl s-o fi gîndit cum să scape de jucăria-Om.

Atunci a inventat Paradisul,
în care ținea toate jucăriile defectate
ori acele de care se plictiseau fiii săi,
un fel de cutie de păstrare a jucăriilor vechi.

Un timp au stat Omul-jucărie cu celelalte jucării
în cutia Paradisului.
Pînă într-o zi cînd îngerii s-au făcut mari
și fiecare a trebuit să apuce pe calea lui,
unii pe calea cea bună
alții pe calea cea rea.

Și au hotărît îngerii să ia jucăriile cu ei
pentru fiii lor.
De aceea au răsturnat jucăriile din Paradis
ca să le fie mai comod să le împartă
și pînă acum le tot împart.