aruncat într-un genunchi spațiul gol era o cifră
în care aleargă femeile ușoare de prea mult iubit
ca niște mărfare în cârje
nu și-au văzut niciodată țipătul în linie dreaptă
în spatele meu muntele și-a pierdut răbdarea
să-și mai numere înălțimea
de sub piele

din inimi îmbătrânim uneori așezându-ne pe riduri
vârful degetelor
în fiecare noapte când revenim din mame
sub un alt nume