o, salcie
ce plînsu-l cerni duios pe ape
nu plînge mortul
ce în pămînt înzăpezit o să-l îngroape
e izbăvit de grijă și nevoi
și plînsul îl plătim doar noi

pe fața lui ca lacrima o lacrimă nu e
și de-a fost mare-n viață i-or ridica statuie
de nu, o troiță i-or ridica nepoții
s-or închina sătenii, trecînd pe-aici, cu toții