agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2013-02-01 | |
am văzut cum bucățile mușcate se întorc înapoi în măr la fel cum
toată nefericirea asta se întoarce la loc în tine și te face să nu mai pari atît de palid și slab probabil o vreme o să porți pe față un zîmbet ca un magnet pe frigider primit de la un prieten după un sejur la albena cam atît îmi rămîne de făcut zile în șir să îndur o boală imaginară ceva în genul unui leșin ce se propagă atît de lent încît poate trece neobservat sunt doar un om cu o durere surdă în glezna dreaptă despre mine n-o să scrie nimeni niciodată vreo carte cel mult cîteva rețete eventual un lung și plicticos necrolog dar eu am văzut cum scînteile din luciul apei se întorc în cer și lumea asta ne pare dintr-o dată mare mult prea mare de necuprins și noi atît de mici și înfometați ### cîndva m-am îndrăgostit momentul acela a rămas în urmă acum fata aceea îmi aduce apă și medicamente uneori e atît de bine visele sunt fluide și-mi închipui că lumea și tot ce se întîmplă în jur e o reacție adversă ### trăiesc într-un oraș lipsit de cer lipsit de profunzime n-am o explicație pentru felul în care clădirile se ridică din asfalt pur și simplu orașul acesta n-are cer nici nu știu dacă a avut vreodată zile întregi privesc lumea pe străzi și mă întreb dacă toată foiala asta a lor are vreun rost mișcările lor sunt mereu aceleași autobuzele rutele sacoșele lor de diferite mărimi gesturile lor încă neînfăptuite dar întipărite bine pe față nici nu știu cum s-a ajuns în situația asta de zile întregi mă gîndesc și fumez dau fumul cu putere afară să le țină loc de cer ### oare ar putea să mă îngrijoreze faptul că într-o bună zi toate statuile își vor pierde capul după tine, draga mea după tine nu mai urmează nimic nici autobuze nici direcții nici măcar o afurisită de zi care să se termine ca un bal mascat cu scoaterea măștilor nu, draga mea străzile se vor umple de capete de statui rostogolindu-se în urma ta și noi oamenii în urma lor ca următoarea treaptă a evoluției dacă la un moment dat te vei opri să-ți verifici telefonul sau să-ți refaci machiajul se va produce un imens ambuteiaj în spatele tău capete de statui oameni iepuri fire de iarbă cîteva păduri ieșite din rădăcini cîteva dealuri și vreo două șiruri de munți cîteva linii ale orizontului mai apropiate sau mai îndepărtate toate ținîndu-și răsuflarea ca aerul să fie limpede și să se audă clar cum se sparg ferestrele din cealaltă parte a orașului cînd murmuri doar pentru tine e tîrziu ### suntem mai mulți în situația asta numită foame deja nu mai rezistăm prea mult mai întîi am desenat cu grijă conturul apoi am săpat în pămînt și am așteptat pînă s-a umplut cu lumină apoi am repetat operația și am unit jumătățile așa am făcut primul nostru cal apoi am făcut pe rînd și celelalte animale la sfîrșit am făcut chiar un om la primii picuri de întuneric arca noastră era gata să salte peste adîncuri peste necunoscut peste întunecimea absolută a universului dar nouă încă ne era foame.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate