flămînd de tine te iubesc sub ligheanul întors de stele
în tors simt apăsarea de coajă de lună am jupuit-o de raze
e doar un astru întunecat oricum norii
cînd plouă în sus ligheanul cu stele îmi cade sub tălpi
întru sfințirea păcatelor.
tălpile sfințite de mir în umblarea prin locuri de păcat

flămînzesc după o sete de Vers.
osemintele mele fac calea întors dinspre Moarte
cînd dau cu ochii de tine ne sfințim în păcate

flămînzirea după Calea Lactee/ în însetarea după prunci
tu ești atee/ dar tot vei asculta de Porunci