Plonjez în adâncimea unei zile oarecare
Având ca singură protecție o ceașcă de cafea
Înot printre minute, ce curg fără scăpare
Și ziua se prelinge, fluidă, densă, grea

Măsor cum trece ziua în mucuri de țigară
Martori acuma stinși ai viselor trecute
Ce ne-au purtat, spre vise calzi de vară
Din iarna ce ne-a prins, încet, pe nevăzute

Mă bucur de lumina căzând prin norii sparți
Mesaj discret al soarelui ce fața și-o ascunde
Și am uitat de mult dacă e luni sau marți
Sau dacă săptămâna va trece-n trei secunde.

Așa că picotesc, privind, prin fumul de țigară
Secunde fără sens cum vin și se-mpreună
În zile tot mai lungi, ce curg încet spre vară
Ducîndu-mă-n derivă spre nopți cu clar de lună