care este rostul unei scări într-o singură treaptă
dacă nimeni nu poate întâmpla femeia ca o singurătate
la optsprezece fără niciun țipăt
căderea
este cuvântul rătăcit în alb

din jumătatea chipului meu jumătatea unui dumnezeu
mimat exemplar de îngeroaice
se lăsa umblat în toate degetele
avea de-a face cu o îmbrățișare fără habar

bărbații sunt tâmpiți pentru că oferă condamnari la moarte
știind că femeile lor stau sub interogarea necunoscutului
istoria bărbaților care au iubit femei pleacă de la zidire
nu de la eva
mâna mea poartă vina acestei jumătăți
pe care nicio mamă nu îl rostește
niciun tată nu îl vede

dacă îmi vei deschide vreodată începutul
moartea mea fără cusur
te va întâmpina
apoi mă vei naște încă odată
și cine știe
poate ai să afli cine este dumnezeu