filmați cu încetinitorul
juraților cu aripi
ai Marii Curți din cer
vă rog frumos
c-aveți prestidigitația
și alura dezinvoltă
ale unor mari cameramani
operatori scenariști
costumieri macheori
vă ocupați și de coloana
sonoră și de Columna
suportați actori străini
dublați peste păsăreasca lor
cu imnurile voastre-n cor

filmați de sus iarăși
dați toate imaginile a
ceea ce s-a întâmplat
atunci de mult
îngerilor buni
nu-i încă limpede
să știți că dăm recurs
noi artiștii de pe scenă
vă rog să-ndreptați camera
să nu vă pună cel cu coarne
să o ascundeți ca-n pilulele de râs

lumea să afle în sfârșit
tot adevărul trist
despre femei și bărbați

exact ca în... reconstituirea
“de ce dai mă de ce dai”
în regia lui Lucian Pintilie
replica lui George Mihăiță

mă întreb de ce s-a... dat palma
fructul păcatului lovitura grea
boala prostia degradarea –
într-un cuvânt tot ceea ce
ne-anunță moartea

inculpații condamnați
expulzați din Eden:

agent străin OO1. Adam
fost sperjur
nerecidivist
a executat jos
peste 900 de ani
după cum se spune-n Biblie
viețar încredințat c-a greșit
atunci în eternitate
când se furișa prin boscheți
și nu recunoștea banditul
ce i se întâmplase ca-n vis
cum el pre Eva
o cam violase
adormit așa de florile mărului
dat fiind faptul că ea
nu știuse deloc
de bărbat
deflorarea s-a plătit scump

agent dublu OO2. Eva
influențată din afară
nu poate depune mărturie
forțată să rupă din pom
să se-ndulcească și ea
dintr-un măr crețesc
are circumstanțele atenua(n)te –
nu se poate estima
vedea măcar
cât de mult ar fi sedus
pe bărbat
dacă obiectul infracțiunii
banul pofta sa personală
nici nu fusese inventat

nu cine se dezbracă-i vinovat
ci doar acela ce se uită
unde nu trebuie
în altă parcelă decât cea
pe care o are momentan
de săpat cu hârlețul
de plivit cu grebla
pofticios cu ochii și cu instrumentul
acela se face mai degrabă
vinovat

agent sub acoperire OO3 șarpele
martor mincinos în haina
Georgio Armani Gianni Versace
Cătălin Botezatu
de piele second hand
lepădată de-atunci
ce bază să-ți pui Doamne-n el
dă-i drumul spurcatului
nu-l mai interoga atâta
lasă-l frate că-i un simplu
creator de modele


Ø. motto: 300 de ani sirenă


“Să fie condiționată viața unei sirene? Hans Christian Andersen acum 150 de ani
a făcut-o lată. Și-a vândut sufletul bestiei acvatice. Frumusețea cere jertfe. Eroinele –
iubiri de basm. A întâlnit țăranul din Danemarca o sirenă ciudată. Fiica unui bancher
l-a acaparat. S-a ținut de prostii și a ratat destinul de-a ajunge din povestitor mag!”



bunurile sălbatice O12... O21...O20...21O din Nămoloasa

O. scurt prolog de-un sex appeal negru teluric

patima de reînchegare
a țărânei generale
a vieții-nnămolite
a dezordinii celei de jos
se vede clar de sus
dintr-un hârzob
din avion

bunurile sălbatice
nu vor dispărea
ci se vor extinde
pulsiunile voastre rele
se vor multiplica
imploziile lor
vă vor săgeta
cu veninuri cu alesele
concupiscențe
vă vor invada viața
vă vor mozoli peste tot
unde vă vor găsi ascunși
vă vor strica treptat
vă vor gusta mințile
carnea câte un pic –

mulți multe
veți simți astea
multe evenimente
în voi se vor petrece
morcovii vă vor desfila
cărțile negre prinse in folio
foindu-vă verzele și dând jos
gogoșarii ițarii primelor trebuințe

nevoia de tăvălire
prin nămolul malacilor e cea mai veche
nămolul plăcerilor
de-a vorbi cât mai obscen
de-a tulbura liniștea în jur
miroase atât de-ațâțâtor mortal
încă din Rai

dealurile câmpiile și văile
nu stau încremenite
ci fac sex c-un negru
uriaș apoi îi cer iertare
punându-și patrafirul nopții-n creștet
vălul albastru de atlas fin
al inițierii prin păcatul necurmat

înțelegeți acum ce vă place
lumea se mișcă încontinuu
se agită dă din fund
ce vă convine vouă
nu sunteți dropii ulii
ciori porumbei ciocârlii
să n-aveți cur – măcar
un ascendent primitiv dorsal
nu sunteți popândăi
iepuri sălbatici căpriori
ci oameni – cuvânt greu de
sens greu purtat
neonorat cum ar fi cazul
să fie onorat

1. dealurile cu liniile îmbinate se topesc și iarna după unele atingeri

atât de bine este să v-aud
feminitatea mângâiată
cum v-ați născut frumoaselor
puțin împădurite și unite
nimeni nu v-ar putea separa
îmbrățișările-n stofele scumpe
ale primăverii verii toamnei
nici dinamitările nici escavările
moartea cariera v-ar mai cutremura
cu un nesfârșit orgasm

iarna vă strângeți sfârcurile țâțelor
culmi gorgane platouri țuguiate
și țipați ca din gură de balaur
șerpii hibernează doar la suprafață
în adâncuri se transformă în amanți
încep să vă joace Andronicii Adonisii Ahilii Parisii
sub zăpezi și cărnuri albe


2. câmpiile și văile înseamnă temeri depășite noi avânturi

câmpiile sunt paturile
puștilor acoperite cu mătăsuri verzi galbene crem și cenușii
netezite de vânturile Răsăritului crud mojic tembel
de orice fel de intemperii
și-au zvântat atâtea lacrimi ale cerului
sudoarea muncii-n soare
văile visele lor de mărire și le smeresc la schituri
le sunt un fel de surori
aceeași mamă le-a dat trup de loes inimi din siliciu-amestecat
cu mici resturi de iubiri și camioane de trădări uitări
nu și din același tată –
văile sunt falezele fostei mări
logodite cu muntele magic al lui Venus și-al lui Pluto