iubito
hai să nu mai murim o vreme
îmblânzim ziua dintre noi
străzile unde umblăm printre cifre ar fi fost femei
care și-au făcut cuib în sângele meu
dar nu mi-au domesticit niciodată tăcerea de sub unghii
poate niciunde există unul care a cioplit în auz vulturii
însă nu avem atâtea coșciuge câte putem duce
suntem proxeneți de conștiințe
oameni cu pietre ascunse în ochi
nu-și mai aud chipurile

molipsitor de stângace această bătaie de inimă