să înhămăm la coșuri cu flori buburuze
hai să fugim de-acasă să locuim printre muze
e vremea să plecăm din țara soarelui apune
unde și străzile și oamenii au inimi de cărbune

din al șaptelea cer al zăpezilor vom aduna ghiocei
o să facem buchete să ademenim trecătorii cu ei
vom lega morile norilor cu eșarfe din albăstrele
încărcând răsăritul în calești trase de rândunele

o să eliberăm toți elfii prizonieri în colivii de caolin
pentru poeme o să construim cetăți din frunze de mălin
ne vom pudra cuvintele cu prafuri subțiri din porțelan
vom strânge toate visele în colonii marine de mărgean

apoi ne vom întoarce acasă cu niște ani mai bătrâni
să vedem cum sunt închiși cei ca noi la nebuni
o ceață deasă se va așterne nepăsător peste lume
doar ochii vor mai lumina din fotografii în albume